Sistemul Wudang

[Andreiwkf]

Artele marțiale chinezești 武術 (Wushu) sunt formate din câteva sute de stiluri diferite de luptă, dezvoltate de-a lungul secolelor în China. Sunt, de obicei, clasificate după caracteristicile comune, fiind identificate ca ”familii” (jia), ”secte” 派 (pai) sau "școli" 門 (men). Astfel de trăsături se întâlnesc în stilurile inspirate din mimica celor 5 animale 五形 (wu xing) sau din filozofie, religie și legende chinezești. Stilurile interne 内家拳 (neijiaquan) sunt caracterizate prin controlul qi-ului, în timp ce cele externe 外家拳 (waijiaquan) se concentrează pe folosirea musculaturii.

În general, sistemele de arte marţiale sunt cunoscute după două mari grupe: Wudang, denumite după Munţii Wudang, şi Shaolin, denumite după Mănăstirea Shaolin. În timp ce sistemul Shaolin include multe alte sisteme de arte marţiale, Wudang include doar câteva care se concentrează pe controlul taliei, pentru generarea de forță.
Numele Wudang vine de la o legendă populară chinezească, ce susţine că Taijiquan şi Sabia Wudang au fost create de un pustnic daoist, despre care se spune că ar fi devenit nemuritor, pe nume Zhang SanFeng (张三丰), care a trăit în mănăstirile din Munţii Wudang. Sistemul Wudang înglobează tradiţiile filozofice adânci şi profunde ale Chinei, printre care TaiJi, YinYang, Cele 5 Elemente şi BaGua. Combină aceste teorii cu tehnici şi strategii de luptă, cu antrenamente specifice şi principii de cultivare, ca metode de căutare a înţelegerii legilor naturale ale vieţii.
Scopul iniţial al sistemului Wudang a fost menţinerea condiţiei fizice. Mişcările şi abilităţile acestuia au fost proiectate pentru a îmbunătăţi circulaţia sângelui, pentru a relaxa muşchii şi articulaţiile şi pentru a cultiva sănătatea fizică şi mentală.
Mai târziu a devenit, de asemenea, o artă marţială pentru autoapărare. Strategia este de a evita atacurile puternice cu mişcări relaxate şi uşoare, de a învinge ce este putenic prin elasticitate, de a confrunta dimensiunea activă cu liniştea, de a bate ceea ce este rapid într-o manieră lentă şi de a ataca doar după ce oponentul a fost cel care a iniţiat atacul. Subliniază defensiva mai mult decât ofensiva. Acest lucru se datorează faptului că daoismul promovează pacea şi armonia, mai mult decât conflictul; astfel, sistemul Wudang este conceput pentru a proteja, nu pentru a distruge.

Cele trei sisteme principale ale Wudangquan sunt: BaGuaZhang (八卦掌), TaiJiQuan (太极拳) şi XingYiQuan (形意拳), dar include, de asemenea, BaJiQuan (八极拳) şi Sabia Wudang (武当剑).
BaGuaZhang, care se traduce ca „Palma celor 8 Trigrame”, este denumită după trigramele din Yi Jing sau „Cartea Transformărilor”, o scriere străveche chinezească, şi unul dintre fundamentele doctrinare din daoism. Mersul în cerc este o mişcare obişnuita din BaGuaZhang.
TaiJiQuan combină mişcările lente, deliberate, meditaţia şi respiraţia adâncă. Astăzi este practicat pentru a ajuta la tratarea sau la prevenirea problemelor de sănătate şi la întârzierea procesului de îmbătrânire.
XingYiQuan, care se traduce prin „Boxul Formei şi al Intenţiei”, este cea mai veche dintre artele marţiale din Wudang. Se concentrează pe relaţia dintre minte şi forma corpului, mai mult decât pe forţă fizică şi lovituri puternice. Cuprinde din 5 mişcări de bază ale pumnului, toate efectuate de la distanţă scurtă. Unele mărturii indică faptul că XingYiQuan a fost creat ca o imitaţie a celor 12 animale din zodiacul chinezesc, pentru a accesa instinctele naturale şi abilităţile de luptă pe care acestea le posedă.

Cele 3 comori (SanBao 三宝)

In tradiţia daoistă, viaţa se sprijină pe 3 stâlpi principali, care sunt importanţi pentru a duce o viaţă echilibrată şi sănătoasă. Traducerea acestora este foarte vagă, iar fiecare maestru daoist poate da un răspuns uşor diferit. Pe scurt însă, cei trei termeni se pot traduce în felul următor: Qì (气) este construirea energiei, Jīng (精) este economisirea de energie, iar Shén (神) are de a face cu sistemul nostru nervos şi cu conştientizarea. Cele 3 comori sunt principiul de bază pentru diagnosticare în medicina tradiţională chineză. Interpretarea reală a acestora poate fi înţeleasă prin acumularea de experienţă şi prin conştiinţa de sine. Acest lucru se poate atinge prin antrenamente de QiGong, TaiJi şi WuShu.

Sistemul Taiji

În general, când oamenii discută despre TaiJi, aceştia se referă la TaiJiQuan sau la formele de antrenament implicate în TaiJi. Totuşi, în Wudang, TaiJiQuan este considerat ca parte a unui sistem mai mare, numit „Sistemul TaiJi”. Acesta este compus din 3 componente: Wuji 无极, Taiji 太极, şi Liangyi 两仪. Fiecare dintre aceste 3 părţi conține propriile practici, scopuri şi metode de antrenament. însă, cu toate că Sistemul TaiJi cuprinde 3 părţi, ele sunt integrate şi complementare.

WuJi (无极), în acest context, este un alt nume pentru NeiDan (内丹), meditaţia daoistă. Practica WuJi se face pentru cultivarea celor 3 comori: Qi 炁 (energia), Jing 精 (esenţa) şi Shen 神 (spiritul). Practicăm WuJi cu scopul de a promova sănătatea acestor 3 comori, WuJi fiind perceput ca drum spre imortalitate. Pentru a deveni mai puternic şi mai robust, trebuie să întărim şi să dezvoltăm Qi, Jing şi Shen.
TaiJi (太极) este echilibrul interacţiunii dintre yin (阴) şi yang (阳). În Sistemul TaiJi, TaiJiQuan este o formă pe care o folosim pentru a ne cultiva pe noi înşine, pentru a învăţa să înţelegem sentimentele şi emoţiile din corpurile noastre, dar şi pentru a integra acest lucru în mişcare. În practica TaiJiQuan, învăţăm să ascundem duritatea prin relaxarea mişcării, să folosim respiraţia prin DānTián (丹田) şi să utilizăm intenţia şi conştiinţa pentru a ne ghida mişcarea. Contrar neînţelegerii potrivit căreia TaiJiQuan este un simplu exerciţiu de întreţinere exclusiv pentru persoanele în vârstă, acesta este o practică internă adâncă, ce necesită multa dedicaţie şi o foarte mare determinare.
LiangYi (两仪) se traduce prin „Cele 2 Extreme”, fiind cunoscut şi sub numele de TaiYi (太乙). În Daoism, se spune că „TaiJi se formează combinând Yin şi Yang, în timp ce LiangYi se formează separând Yin şi Yang”. În Sistemul TaiJi, LiangYiQuan foloseşte energia pe care am cultivat-o în timpul practicii. În timp ce, în TaiJiQuan, combinăm mişcările puternice şi relaxate într-un mod echilibrat, în LiangYiQuan, le separăm.
În plus, LiangYiQuan este caracterizat printr-o combinaţie de mişcări lente şi rapide, şi, ocazional, prin mişcări fulgerătoare, numite FaJin 发劲. Puterea în LiangYiQuan este explozivă, asemănătoare cu detonarea unei bombe. Practica sa este mult mai folositoare în aplicaţii marţiale. în luptă, îl înzestrează pe practicant cu abilitatea de a începe mai târziu şi de a ajunge mai devreme la ţintă. Ca aspect şi stil, LiangYiQuan a fost descris ca un TaiJiQuan mai rapid. Este o formă de WuShu decisivă, dominantă şi eficientă, care îi permite unui practicant cu experienţă să dezarmeze rapid şi eficient oponentul. Conform citatului „LiangYiQuan îl învaţă pe practicant să se mişte ca un dragon, să stea ca un tigru şi să trăznească asemeni unui fulger”, se foloseşte relaxarea împotriva încordării, liniştea petnru a restricţiona mişcarea, şi energia adversarului pentru a contraataca. De aceea, este un sistem foarte practic de autoapărare.

Fali (发力) şi Fajin (发劲)

Fali (发力) înseamnă „să eliberezi o putere explozivă” şi este un lucru pe care oricine îl poate face până la un anumit punct. Dacă mergi la sală şi ridici o anumită greutate de la sol, atunci foloseşti un Fali (la un nivel destul de scăzut). Fali se efectuează prin compactarea Qi-ului înăuntrul corpului, după care se revarsă energia pentru a lovi oponentul. În acest sens, Fali-ul implică în mod necesar o definitivare a acţiunii, ca, de exemplu, atunci când îţi întinzi braţele înapoi înainte de a arunca o minge. O lovitură efectuată cu Fali, odată începută, nu mai poate fi oprită, acest lucru însemnând că, dacă oponentul se fereşte, nu mai poţi schimba direcţia loviturii.
În WuShu, cel mai bun exemplu de stil în care se foloseşte Fali este BaJiQuan (八极拳).

FaJin (发劲) se efectuează prin reunirea forţei întregului corp (muşchi, oase, tendoane, ligamente), cu intenţia de a trimite o cantitate uriaşă de energie pe o distanţă foarte scurtă. Faimoasa lovitură a lui Bruce Lee, 1-Inch Punch, este un foarte bun exemplu despre cum arată un nivel avansat de Fajin.
FaJin poate fi considerat ca un „super Fali”, dar, spre deosebire de acesta, nu necesită neapărat o definitivare a acţiunii. În timp ce o lovitură efectuată prin Fajin, deşi are, cu siguranţă, un moment exploziv, practicantul poate fi capabil să schimbe direcţia foarte rapid, spre deosebire de lovitura efectuată prin Fali.
FaJin se dezvoltă natural odată cu creşterea controlului corpului practicantului, datorită multelor ore de antrenament de Fali, iar anumite stiluri de WuShu pregătesc practicanţii în mod special pentru aceasta. Un bun exemplu în acest sens este XingYiQuan (形意拳).

[claudiu.cucu]

Bine ai venit!

in ce masura se pot practica simultan toate aceste sisteme?

[Andreiwkf]

Practic, stilul Wudang înglobează toate aceste sisteme menționate mai sus (Taiji, Bagua, Xingyi, Baji, Sabia Wudang). Astfel, ca răspuns la întrebare, dacă ar fi să le studiem pe fiecare dintre acestea vom descoperi că toate au un punct comun, o caracteristică. Toate aceste stiluri se bazează pe generarea forței prin relaxarea corpului, iar acesta este principiul fundamental al stilului Wudang.
Pe scurt, ca o concluzie, antrenamentul din Munții Wudang constă în aprofundarea celor 5 sisteme menționate mai sus, la care se adaugă partea de Sanda și principiile taoiste de cultivare a sănătăți fizice și mentale (partea asta este destul de filozofică).

[claudiu.cucu]

dar curriculumul tehnic efectiv cum e alcatuit?
de exemple la forme, care este prima care se invata ?

[Andreiwkf]

Prima oară se începe cu alte forme externe (Jibenquan, Xuangongquan, Fuhuquan), care conțin elementele de bază, urmate de formele cu arme. Apoi, după o perioadă de practică în care practicantul și-a însușit toate elementele de bază, acesta poate să aleagă ce formă internă să învețe. În general, Taiji se învață primul, fiind urmat de oricare dintre cele trei: Bagua, Xingyi și Baji. Ordinea nu este importantă, ele nu depind una de cealaltă.

[claudiu.cucu]

formele de Taiji din wudang seamana cu cele raspandite (yang, wu, chen etc)?

[Andreiwkf]

Da, sunt aceleasi principii

[claudiu.cucu]

Tehnicile articulare se invata separat sau in cadrul formelor? Utilizati termenul Qinna?

[Andreiwkf]

In general se fac in cadrul formelor, in special la academiile din Wudang pe la care am trecut, insa de multe ori, la noi la sala, le predam si separat.
Da, folosim termenul Qinna.

[claudiu.cucu]

terminologia pe care o folositi e in mandarina ?
cum numiti pozitia calaretului?